asculta.radiotvunirea.com. asculta.radiotvunirea.com.
 
Caută

NICOLAE TESLA – un geniu al istroromânilor


Marele savant și inventator Nicolae Tesla (Nikola Tesla) s-a născut la 10 iulie 1856, în satul croat Smilian, provincia Lica, cu centrul la Gospici.

Era fiul lui Milutin Teslea și al Gicăi Mandici. Tatăl provenea dintr-o familie de grăniceri antiotomani din provincia Croația, anexată pe atunci Austriei.

În vremea aceea provincia Lica era locuită de istroromânii morlaci(așa cum se denumeau în limba croată), poposind pe aceste meleaguri în Evul Mediu, unde au migrat din Transilvania și de la sud de Dunăre. Așa susțin majoritatea istoricilor și lingviștilor români și străini.

Fiindcă biografia marelui inventator este cuprinsă de mistere și existând dispute aprige între istorici, oameni de cultură, politicieni, privind apartenența lui la o națiune sau alta din zonă, sunt necesare câteva elemente de documentare asupra originii istroromânilor din zonă.

Istroromânii sunt o ramură a românilor care au migrat în Evul Mediu din aria de formare a poporului român spre vest și s-au așezat în Peninsula Istria, astăzi aparținând Croației. Încă din perioada stabilirii în Istria, aceștia s-au aflat într-un continuu proces de asimilare de către populația majoritară croată, iar în prezent numărul istroromânilor, considerându-i ca atare pe cei care vorbesc limba istroromână, este estimat la aproximativ o mie de suflete.

Istroromâni mai trăiesc în prezent într-un sat, Žejân (Jeiăn, Žejane), la nord-est de muntele Učka, și în alte șapte sate și cătune la sud de acest munte. Alții sunt răspândiți în orașe din Croația și în emigrație, mai ales în Europa OccidentalăStatele Unite ale AmericiiCanada și Australia.

Etnonimul „istroromâni” este un exonim creat de lingviști. Cei de la sud de muntele Učka își zic vlåš „vlahi” (singular vlåh), iar cei din Žejân – žejånci „jeiăneni”. De istroromâni, dar mai ales de limba lor s-au ocupat relativ mulți cercetători, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar locul lor de origine exact este controversat și în prezent.

Specificitățile culturale ale istroromânilor s-au pierdut aproape total, iar limba lor este puternic influențată de limba croată, fiind considerată de UNESCO în pericol grav. În prezent există unele acțiuni de salvare și păstrare a identității și a limbii istroromâne, desfășurate de către asociații culturale, cu un oarecare sprijin din partea autorităților.

Numele de familie inițial era de Drăghici, dar acesta a fost înlocuit în timp, prin porecla de Teslea, după meseria de dulgher(teslar), transmisă în familie din generație în generație. Tatăl viitorului savant a îmbrățișat inițial cariera militară, dar din cauza privațiunilor insuportabile pentru acesta, o abandonează trecând la seminarul teologic. După absolvire devine preot ortodox în 1845 la biserica din comuna Smilian.

Preotul, om cult, avea cunoștințe aprofundate despre literatură, filozofie, științele naturale și matematică. Fenomenul de desnaționalizare de către croați i-a adunat pe istroromânii morlaci sub stindardul bisericii ortodoxe.

Mama lui Nicolae Tesla, Gica Mandici, româncă și ea după nume, a rămas orfană din fragedă copilărie, având ca ocupație grea, să se ocupe de creșterea celor șase frați mai mici. Tatăl ei a refuzat să o trimită la școala cu limbă străină, dar ca autodidactă și-a completat cultura după căsătorie, ca elevă a soțului ei.

În casa Tesla se adunaseră o bibliotecă vastă, cu lucrări din diferite domenii, inclusiv științifice și tehnice.

Smilian era un cadru ideal pentru creșterea copiilor de către soții Tesla

Unul din modurile lor preferate de recreere era o moară de apă, un dispozitiv care cuprindea concepte intrinseci, care mai târziu aveau să formeze fundamentul inovatoarelor turbine cu aburi Tesla, fără lame.

Alte invenții din copilărie cuprindeau o pocnitoare din tulpină de porumb, care conținea principii pe care mai târziu Tesla avea să le adapteze când a conceput armele cu raze de particule, un cârlig special pentru prins broaște, capcane pentru păsări și o umbrelă de soare folosită într-o încercare nereușită de zbor de pe acoperișul hambarului.

Dar creația lui cea mai ingenioasă a fost o elice pusă în mișcare de șaisprezece gândaci de mai și care funcționa ore întregi.

Urmărea îndeaproape zborul păsărilor de curte, un subiect de interes, care a făcut ca, mai târziu în cursul vieții, să inventeze o mulțime mașini de zbor.

Nicolae Tesla a avut privilegiul de a aduna foarte multe informații de la tatăl său, iar talentul de inventator se pare că l-a moștenit de la mama lui, o femeie care inventa fel de fel de mijloace pentru a-i ușura munca în gospodărie.

Când tatăl său a fost promovat și a primit o nouă parohie în orașul Gospici, s-a mutat aici întreaga familie, iar Nicolae a început învățătura la gimnaziul real din localitate. Era o școală nouă, cu o catedră de fizică bine dotată. Chiar el povestea în memoriile sale:,,Am fost interesat de electricitate încă de la începutul învățăturii.,..., Am citit tot ce exista pe acest subiect...și am făcut experiențe cu baterii și bobine de inducție”. De asemenea a început să facă experiențe cu turbine de apă și motoare care utilizau puterea obținută din diferențe de presiune, gândind serios la realizarea unei mașini perpetue.

După ce a vazut un desen sau o fotografie a cascadei Niagara, Tesla l-a anunțat pe unchiul lui, Josip, că într-o zi avea să amplaseze o roată gigantică sub cascadă pentru generarea curentului electric.

În anul 1870, la vârsta de 17 ani, Nicolae s-a mutat de la Gospici la Karlovac(Carlstadt)-Zagreb, pentru a urma gimnaziul real superior. Aici a aprofundat pregătirea la limbi străine și matematică. Profesorul cu cea mai mare influență a fost Martin Sekulic, care preda fizica și care făcea experiențe în laborator cu aparate inventate chiar de el. Aceste experimente i-au provocat ecouri profunde în sufletul său, ambiționându-l să învețe cu sârguință și să termine seminarul în trei ani față de patru cât prevedea structura de învățământ.

Problema cea mai grea a fost să-l convingă pe tatăl său ca să nu intre în rândurile clerului, ci să urmeze cariera inginerească.

Îmbolnăvindu-se de malaria care bântuia prin orașul Gospici, a zăcut 9 luni de zile, gata-gata să se prăpădească. Într-un moment de liniște i-a spus tatălui că poate să se facă bine numai dacă îi promite că-l lasă să urmeze ingineria. Atunci tatăl i-a explicat solemn:,,Te duci la cea mai bună școală tehnică din lume.”

Și, stfel îl vom găsi bătând la ușa Politehnicii din Graz, la sud de Viena, unde a reușit la examenele de admitere. Dar cum trebuia să satisfacă mai întâi stagiul militar de trei ani în armata austriacă, și fiind în pregătiri un mare război cu turcii, acesta a ales calea de a evita recrutarea prin a se ascunde în munți până în 1875, când s-a întors la Gospici. Cu o nouă bursă din partea Autorității Militare de Frontieră, a început cursurile universitare la școala din Austria.