asculta.radiotvunirea.com. asculta.radiotvunirea.com. Coronavirus | UNIREA
Coronavirus

COVID-19 Dashboard

Crimă împotriva umanității

În acest material, unul dintre cei mai reputați medici din Statele Unite, domnul Rashid Buttar, care ani de zile a fost martorul unor planuri malefice de controlare, segmentare și reducere treptată a populației, demască planurile malefice ale celor care doresc și pregătesc o omenire în declin, printre aceste așa-zise ,,persoane” aflându-se și ,, filantropul” Bill Gates.

Domnia sa, doctorul Rashid Buttar a fost invitatul unei televiziuni importante, fiind refuzat de cei mai mari difuzori de știri sau de social media pentru că a îndrăznit să spună adevărul.
Doctorul Rashid Buttar rupe tăcerea și vorbește despre COVID-19, virus creat în laborator, a cărei cercetare a fost oprită acum câțiva ani în State, cercetare urmând a fi continuată ilegal în China. Lansarea acestuia este în strânsă legătură cu mult-așteptatul vaccin, care nu va fi niciodată unul stabil și eficient (dimpotrivă, va afecta tragic milioane de persoane) din cauza mutațiilor pe care virusul le are deja, nemaivorbind despre uriașul profit pe care cei care îl vând îl pot avea.

Un aspect de maximă importanță este faptul că se urmărește o separare socială însoțită de o inducere în eroare a populației prin difuzarea unor cifre de morți și de contagiați ireale (știm deja acest lucru), dar și prin impunerea acestei așa-numite distanțări în scopul păstrării siguranței personale (e vorbește despre o distanță de siguranță excesivă, de aprox. 16 feet, adică în jur de 4,.80 metri), măsură care nu urmărește altceva decât crearea unei psihoze generale, cu efecte vizibile în scăderea sistemului imunitar al fiecărei persoane.

De asemeni, doctorul Rashid Buttar vorbește despre efectele acestei distanțări și despre motivele pentru care aceasta se dorește a fi aplicată: segregarea socială a populației are ca scop un control exhaustiv asupra ei din partea celor care doresc segmentarea (divide et impera) și impunerea unor interese meschine, în detrimentul total al oamenilor, neținându-se cont de culoare, apartenența politică sau religie. Acest tip de control a fost deja aplicat cadrelor militare și constă, paradoxal, în injectarea unor microcipuri...

S-au mai adus în discuție, cu justificări bazate pe informații precise ,,crearea” unui număr de 77 de milioane de oameni cu autism tocmai prin introducerea obligatorie și inutilă a vaccinurilor (purtătoare de metale grele) încă din prima zi de viață, despre uciderea multor oameni cu probleme respiratorii, afectați de COVID -19, prin malpraxis medical.

Toate aceste informații vin însoțite de dovezi științifice, nume de persoane etc. Se știu multe lucruri, dar nu se spun, pentru a ține sub tăcere adevărul, iar dacă se spun, sunt manipulate (fum și oglinzi). Și acest lucru este o parte din războiul informațional pe care tot noi îl suportăm.

 

Traducerea: Ovidiu Constantin Cornila

Austria va testa toate persoanele

din căminele pentru bătrani

si apoi lucrătorii comerciali.

Austria va testa pentru noul coronavirus toate cele 130.000 de persoane aflate în căminele de bătrâni, pentru a stopa răspândirea COVID-19 în aceste centre care sunt potenţiale focare de infecţie, a declarat joi ministrul austriac al sănătăţii, Rudolf Anschober, transmite agenţia DPA.
În Austria funcţionează 918 cămine pentru bătrâni. ''În aceste spaţii sunt cele mai mari riscuri'' de răspândire a coronavirusului, a explicat ministrul Anschober la o conferinţă de presă.
Procurorii au confirmat tot joi deschiderea unui dosar penal pentru omor din culpă într-un astfel de centru din provincia Styria, despre care publicaţia Kronen Zeitung a scris că 39 de angajaţi şi o parte dintre persoanele cazate în acest cămin cu o capacitate de 160 de paturi au contractat noul coronavirus, iar şase oameni au murit.
Potrivit unui studiu publicat marţi în Marea Britanie, aproximativ jumătate din numărul total al deceselor cauzate de COVID-19 în Europa s-au produs în centre de îngrijire a persoanelor vârstnice, însă multe dintre ele nu au fost incluse în statisticile oficiale şi nici înregistrate drept cazuri asociate pandemiei de coronavirus.
Autorităţile sanitare austriece intenţionează de asemenea să extindă testarea în rândul lucrătorilor comerciali, după ce micile magazine au fost redeschise săptămâna aceasta în cadrul unui plan de relaxare graduală a restricţiilor menite să stopeze extinderea epidemiei.

Austria se numără printre ţările europene care au făcut progrese la acest capitol, înregistrând în ultima săptămână numai în jur de o sută de noi cazuri de infectare pe zi. Până joi au fost recenzate în total de la începutul epidemiei 14.412 de cazuri de COVID-19, dintre care 393 de decese, dar un număr semnificativ de bolnavi, peste 8.000, s-au vindecat. Potrivit worldometers.info, Austria (ţară cu circa 8,5 milioane de locuitori) a efectuat până în prezent 156.801 teste pentru detectarea noului coronavirus.
Autorităţile austriece sunt însă criticate pentru reacţia tardivă după confirmarea primelor cazuri de COVID-19 în staţiunea montană Ischgl, frecventată de turişti europeni şi unde la începutul lunii martie s-a format un focar ce a infectat şi numeroşi turişti străini care au răspândit mai departe noul coronavirus în ţările lor.

AGERPRES/(AS - autor: Sorin Popescu, editor: Mariana Ionescu, editor online: Andreea Lăzăroiu)

Mircea Miclea:

Arta de a trăi în vremuri de criză

Indiscutabil, trăim o perioadă de criză. Nu numai că ne confruntăm cu riscul îmbolnăvirii sau decesului din cauza unui virus, dar avem deja primele semne ale unei crize economice majore și ale unei uriașe crize de încredere. În astfel de vremuri, emoțiile negative (de la anxietate și stres, la furie sau disperare) preiau controlul asupra minții noastre. Credem că gândim realist, când, de fapt, atenția devine captivă știrilor negative, veștile rele sunt memorate mai repede și reamintite mai ușor; construim scenarii catastrofice despre viitor, iar situațiile neutre sunt înțelese ca fiind periculoase. Vedem peste tot răul și nu mai vedem binele. Devenim, știm asta din neuroștiințele cognitive, suprasenzitivi și suprareactivi. Vorba lui Caragiale, “simț enorm și văz monstruos”. Funcționăm ca o alarmă de mașină prost reglată, care se declanșează de mai multe ori în toiul nopții și sperie tot blocul.

În astfel de momente e instructiv să analizăm ce au făcut alții, înaintea noastră, care au traversat cu succes crize existențiale și mai mari. Cum au devenit ei rezilienți, adică nu numai capabili să absoarbă șocul crizei, dar să își revină și să se dezvolte robust; cum au traversat abisul? Sintetizez aici câteva dintre răspunsurile pe care cercetările interdisciplinare, din ultimii ani, asupra rezilienței, ni le oferă.

 

  1. Perseverența în proiectele personale. O criză ne scoate din ordinea firească a vieții, ne pune sub semnul întrebării modul în care trăim, proiectele noastre de viață. Dar dacă mintea noastră se încăpățânează să fie orientată spre viitor, dacă întâmpinăm ziua de mâine cu un plan, nu cu o nouă teamă, devenim mult mai puțin vulnerabili la ce ni se întâmplă în prezentul imediat. Ne afectează mai puțin veștile proaste sau stările neplăcute, dacă avem un țel și ne străduim să mai facem un pas, oricât de mic, în direcția lui. Sau măcar să rămânem mereu cu mintea la el. În lagărele de concentrare, în multe situații de calamități sau dezastre, cei care au avut un vector personal, un plan sau un scop pentru ziua de mâine, dincolo de ziua de azi, cu grijile ei, au rezistat cel mai bine și au fost primii care s-au dezvoltat ulterior. Ceilalți au cărat cu ei traumele trecutului mulți ani, unii nu le-au mai depășit niciodată. Așadar, să nu renunțăm la proiectele pe care le-am avut înaitea crizei, să facem, în fiecare zi, ceva pentru ele, oricât de puțin. Nu renunțați la planurile de concediu, la ideea de a vă schimba jobul sau de a dobândi o nouă competență profesională, de a vă amenaja apartamentul sau de a avea un copil, de a citi niște cărți pe care le-ați pus deoparte, de a învăța ceva nou.

  2. Autodisciplina. În criză, realitatea îți oferă oricâte motive dorești să nu te mai focalizezi pe sarcini, ci pe stările pe care le trăiești. Ai putea încălca regulile firești de viață, ai toate alibiurile. De pildă, acum, lucrând de acasă, pot să mă scol când vreau, să mănânc când vreau, să lucrez când vreau. Dezordinea pe care o introduc în viața mea, încet, dar sigur, va lăsa însă urme, se va internaliza și va deveni dezordine a minții mele. Exact în această situație e necesar să ne stabilim noi înșine reguli și să ne ținem de ele cu strictețe. Regulile ne reduc din anxietate. Simțim că noi ne controlăm viața, nu stările noastre, nici conjuncturile nefericite prin care trecem. Orice grup, că e familie sau organizație, dacă are reguli este mai coeziv. Dacă urmăm regulile pe care noi ni le-am stabilit (autodisciplina), la finalul zilei vom avea un sentiment de control și de eficiență personală. Iar controlul și eficiența personală, spun sute de studii, sunt esențiale pentru echilibrul emoțional. Dar ele trebuie dobândite prin faptele noastre, nu prin repetarea papagalicească a unor formule pozitive, predate de nu știu ce guru. Dezordinea indusă de orice criză poate fi contracarată cu un plus de ordine interioară.

  3. Dezvoltarea caracterului. Criza e ca un reactiv chimic: scoate la iveală toate caracteristicile ascunse pe care le avem. În criză, ticăloșii camuflați devin și mai ticăloși, fricoșii – și mai fricoși, narcisiștii – și mai narcisiști. Dar criza oferă și șansa enormă a dezvoltării personale, a descoperirii și trăirii valorilor în care merită să credem. Caracterul nu se dezvoltă în lux și siguranță, ci în confruntare cu asprimea realului (N. Hartman). O situație dificilă, spun filosofii stoici, e ca un antrenor. Te poți folosi de ea să-ți dezvolți o virtute pe care nu o aveai sau care era prea puțin definită. Avem acum oportunitatea de a ne dezvolta o calitate personală. Unii – răbdarea, alții – controlul emoțiilor, alții – empatia, îngăduința pentru greșelile celuilalt, curajul sau perseverența. Știm din scrierile lui V. Frankl și din memorialistica deținuților politici că cei care, în situații dificile, și-au cultivat caracterul, și-au trăit valorile au ieșit din lagăre mult mai puternici și mai normali la cap, decât cei care și-au trăit lașitățile în libertate. Avem șansa de-a ieși din criză mai buni decât am intrat, dacă știm cum să o valorificăm.

  4. Solidaritatea. Cei care i-au ajutat pe alții, în situații limită, au devenit ei înșiși mai robuști. Cum spune N. Steinhart, “dăruind vei dobândi“!. Psihologic, ne ajută să ieșim din obsesia autoprotecției personale și să riscăm ajutându-i pe alții. Asta înseamnă să facem ceva pentru ei (să-i ajutăm în nevoințele lor), dar și să nu facem pentru noi ceea ce ne vine să facem (să nu cumpărăm zeci de kilograme de alimente, pentru că și alții sunt în nevoie). Individualismul consumerist ne poate distruge pe toți. Solidaritatea ne poate salva. A avea grijă de celalalt, indiferent cine o fi el, e cea mai profundă solidaritate. Ea face diferența dintre un grup coeziv și o adunătură de oameni.

  5. Cultivarea emoțiilor pozitive. Închipuiți-vă echilibrul emoțional ca pe o balanță. Acum e dezechilibrată, emoțiile negative sunt mult mai multe și mult mai “grele” decât cele pozitive. Putem însă echilibra balanța, dacă ne producem mai multe emoții pozitive. O parte le obținem din perseverența în proiecte personale, din autodisciplină, din trăirea valorilor sau acordarea de ajutor celor în nevoie. Dar sunt multe alte căi prin care ne putem echilibra emoțiile. Călugării iezuiți, când aveau o apăsare sufletească, erau sfătuiți să se plimbe prin natură și să priveasca departe în zare. Să înțeleagă că durerea lor e mai nimic față de lumea asta mare. Așa că să băgăm de seamă că a venit totuși primăvara, că ne zâmbește un copil, că ceaiul pe care îl bem are atâta savoare, că avem parte de prieteni buni și apusuri de soare superbe. Bucuriile mărunte fac muzica vieții. Acum trebuie să ni le cultivăm deliberat, ca să ne menținem echilibrul emoțional.

Articol semnat de Mircea Miclea, profesor la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației de la Universitatea Babeș-Bolyai, cercetător, fondatorul școlii cognitive în psihologia românească, a fost ministru al Educației:

Reportaj realizat de : Ina Guțu



JURNAL DE EMIGRANT/ Curcubeie de speranță pe geamurile britanicilor
 
 

 
La începutul acestei săptămânii premierul britanic Boris Johnson a impus carantină națională sub supravegherea poliției cu măsuri dure de restricționare a deplasărilor dar și închiderea magazinelor neesențiale, restaurantelor, teatrelor, cu excepția magazinelor alimentare și farmaciilor. Școlile au fost și ele închise, iar învățământul se desfășoară în regim online. Evenimentele sportive și culturale au fost și ele amânate.
Printre cei testați pozitiv se află însuși premierul care a anunțat că intră în izolare dar va continua să conducă guvernul prin intermediul videoconferințelor. Anterior, Prințul Charles, primul în linia de succesiune a tronului britanic, a fost și el depistat pozitiv cu coronavirus. Numărul morților și al celor infectați se dublează la fiecare trei-patru zile, dar răul cel mare abia urmează, avertizează specialiștii care prognozează un apogeul al infectărilor pe la mijlocul lunii aprilie.  În prezent în Marea Britanie sunt peste o mie de morți și 17.000 de infectați.

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
E o zi frumoasă de primăvară, cu soare fierbinte, cer senin și grădini cu flori multicolore. Altădată, astfel de zile, pe care britanicii le apreciază poate mai mult ca alte națiuni, ar fi scos pe străzi, în parcuri, părinții cu copii, după programul de școală, bătrâneii ținându-se de mână. Dar astăzi nu este o zi obișnuită, iar vremurile pe care le trăim sunt fără precedent…
Odată cu instituirea carantinei, străzile principale ale orașului Bedford, în apropiere de Londra, sunt aproape goale. În fața caselor e plin de mașini staționate, semn că sutele de angajați, care umpleau autogara centrală din oraș, sau stația de trenuri, își petrec ziua între pereții proprilor case. În parcul central, cu căștile în urechi și păstrând distanță rezonabilă între ei, văd tineri care aleargă, supravegheați de un echipaj de poliție. Unii își plimbă patrupedele, de asemenea în ritm alert. În Marea  Britanie, conform regulelor de carantină, ai voie să ieși în parc o dată pe zi pentru exerciții fizice, doar împreună cu membrii familiei sau persoanele cu care locuiți într-o casă, menținând distanța socială față de alți trecători. Cimitirul care se mărginește dintr-un capăt într-altul cu parcul, cu pietre funerare înegrite de vreme, îngeri din piatră cu aripi erodate și copaci înfloriți, a devenit un loc de refugiu pentru vii în vremuri în care moartea te pândește invizibilă la fiecare colț. Oamenii se plimbă sau aleargă pe cărările înguste dintre cruci. Niște raze de lumină ce sfidează întunericul, incertitudinea și frica ce se lasă lent și pătrunde în noi ca o ceață rece și densă de toamnă târzie.
În centrul orașului doar farmacia și magazinele alimentare sunt deschise.  Singurii trecători au rucsace în spate, semn că vin de la muncă, și probabil sunt antrenați în activități cheie. Unii sunt cu sacoșe cu produse alimentare în mâini. Centrul orașului este aproape gol. Doar oamenii străzii nu sunt alarmați, stau la povești pe câte o bancă. Pentru ei nu s-a schimbat nimic. Doar o nouă amenințare în plus la moarte. Alături de cea din cauza frigului, foamei care îi pândește de când se știu, acum s-a mai adâugat cea din cauza unui virus care a oprit întreaga planetă în loc. În plus, nimeni nu îi poate acuza că nu respectă regulele carantinei. Ei de asemenea s-au baricadat în propria casă – pe stradă.
Ca să nu se lase pradă disperării și fricii, unii oamenii își lipesc curcubeie desenate pe geamuri. Alții scriu mesaje pozitive pe garduri : ”Zâmbește, și acest lucru este contagios!”.
Cu atâtea vești despre moarte, despre cum un virus incinerază mii de pagini de istorie vie la nivel mondial - generația celor care au trecut prin războaie, foamete, masacre,  dar au continuat să rămână îndrăgostiți de viață-  este greu să îți păstrezi optimismul.
Acest virus este probabil încercarea supremă pe care trebuie să o depășim cu toții pentru a învăța să ne bucurăm din nou de acest dar care se numește viață, să înțelegem pe deplin cât de fericiți am fost.  

Emisiune realizată de:

D-nul.Dr.Mihai Ganea ,un material despre situatia globală actuală.

PARTENERI

akm.JPG
logo.png
rgnpress-logo_x.jpg
  • Grey YouTube Icon
  • Facebook - Grey Circle
  • LinkedIn
  • Instagram

Licența RTV Unirea - AKM Austria © Copyright Radio TV Unirea 2010 - 2020

powered by: a2 multimedia