ASCULTă ce-ți FACE PLĂCERE

 
RTVU - Original - Live

 

 

 

 

 
 
agerpres
 
Google+

Horoscop zilnic

RizVN Login

Dacă ești autor, jurnalist sau
doar pasionat de muzică, fă-ți
un cont și te ajutăm să-ți
publici articolele, piesele
preferate sau poeziile pe site!
Te-am convins? Înregistreză-
te, durează doar câteva clipe!



Evaluare utilizator: / 1
Cel mai slabCel mai bun 

Realizator: col(r)dr.ing. Constantin Avădanei

Ne aflăm în localitatea Batiz, în Țara Hațegului, la Tabăra prieteniei literare – „De amicitiae”, aflată la cea de-a III-a Ediție. 
Organizatoarea și sufletul acestui eveniment marcant ai culturii românești este scriitoarea Mariana Moga.
Timp de 5 zile, 26-30 iunie 2019, prieteni vechi, prieteni noi s-au întâlnit cu bucurie în această tabără pentru a citi și a asculta opera unor maeștri ai mânuirii cuvântului românesc.
Fiecare dintre participanți a adăugat o sclipire de frumos, la o atmosferă magică de creație și împărtășire cu metafora!
Prețuire și respect pentru toți cei care au fost, sunt și vor veni alături în această încercare, de a păstra trează conștiința veșniciei noastre pe aceste meleaguri de vis.
Anul 2019 a fost declarat de către Patriarhia Română, Anul Omagial al Satului Românesc.
Radio TV Unirea din Viena, în frunte cu managerul acestuia, domnul Ioan Godja, a dedicat un capitol special la fiecare eveniment organizat în Austria, în România și în alte locuri unde trăiesc români. 
Și la Hațeg, un capitol important în desfășurarea activității din această tabără a fost dedicat satului românesc. Tradiții, port popular, foarte multe cuvinte despre viața la țară, spuse de marii clasici ai literaturii române, dar și în valoroasele scrieri cu care au venit aici, la această ediție, o parte dintre participanți.
Cine putea să reprezinte mai bine universul satului românesc, din zona Bistrița-Năsăud, decât distinsa doamnă Nadia Urian Linul, un scriitor, de acum, desăvârșit!
Cu toate că s-a născut și a copilărit pe meleaguri pline de istorie și cultură românească, lăsate de George Coșbuc și Liviu Rebreanu, în opera sa se strecoară câte un pic și filozofia operei marelui Lucian Blaga.
În calitate de trimis special al RadioTV Unirea Viena, la sfârșitul acestei remarcabile întruniri am avut plăcuta ocazie de face un schimb de impresii și a-i adresa câteva întrebări.
Reporter (R):- Cu ce mesaj ați venit la această tabără și ce lucrări personale ați prezentat?

Nadia Urian(N):- Am răspuns cu drag invitației de a participa la această tabără a prieteniei literare.
Încep prin a-i mulțumi doamnei Marianei Moga, acestui ambasador al prieteniei și promotor al frumosului, în toate formele de manifestare, începând cu frumosul din suflet – pe care dânsa îl dăruiește din plin.
Respect și prețuire tuturor celor prezenți!
Am fost onorată să particip și să cunosc atâta lume a condeiului.
De fapt, această întâlnire a fost și o consolidare a punților de prietenie dintre scriitori, dintre scriitori din multe țări, prezenți aici, la Hațeg.
Am venit la această tabără cu următorul mesaj:„Dacă, casa și pragul casei părintești nu trebuie să se vândă, așa și satul trebuie să rămână amprentat definitiv în sufletele noastre”.
R:- Anul 2019 a fost declarat de către Patriarhia Română, Anul Omagial al Satului Românesc. 
Cum este oglindită în creația dumneavoastră literară viața satului românesc?
N:- Încerc să mă antrenez și eu în acest demers de salvare, ori măcar de conservare a tot ce a mai dăinuit în spațiile rurale, pline de mister și natural și chiar să șterg praful, în modul cel mai elegant, de pe urmele pașilor ce au clădit prin timp devenirea noastră ca neam.
Încerc să dau viață la tot și toate cele desprinse dintr-o astfel de lume, o lume în care poveștile sunt desprinse din cotidian și au corespondent nemijlocit în pulsația traiului și spațiului rural, de la înfrigurarea cu care sunt așteptate sărbătorile și până la ritualistica de care acestea sunt marcate.
R:- Cu ce gânduri plecați de la această reuniune și ce proiecte de viitor aveți în creația dvs. literară?
N:- Plec cu convingerea că atât de mult și frumos se mai poate exprima în această limbă ” a dorurilor noastre, a cuvântului, a poeziei și a simțirii noastre românești”. 
Căci, ”Patria nu e pământul/Celor ce suntem în viață/Altă limbă mai frumoasă/Nicăieri n-ai să găsești/Limba noastră cea română/Limba gliei strămoșești”.
Un dascăl, orice dascăl poate contribui mult la dezvoltarea sentimentului de dragoste de neam și țară.
Cum? Poate să scrie în graiul străbun, despre sat și glia strămoșească, poate desfășura activități școlare, multe cu profund mesaj patriotic, îmbrăcând elevii și dascălii în frumosul costum popular, încins cu tricolorul lat la brâu.
Își poate purta elevii în excursii, să-și viziteze țara, să-și cunoască frumusețile, să ducă mesajul acesta în lume.
Apoi să amenajeze muzee sau expoziții muzeistice, în care să fie aduse patrimoniul întregii localități, să îngrijească monumentele dar și mormintele eroilor căzuți la datorie, unii departe de țară.
Sau, dacă sunt plecați departe, să se întoarcă cu drag acasă și să aprindă o lumânare la mormântul bunilor și străbunilor lor.
Oriunde în lume am umblat, am dus cu mine, peste mări și țări, cărțile mele, dar și poze cu elevii mei, cu școala și muzeul amenajat de mine.
Am simțit acolo dorul de casă și lacrima, am simțit atunci că noi, cei rămași acasă, mai putem face mult pentru neamul acesta. Cu credința în Dumnezeu că neamul acesta străbun își va încălța opinca și va ști să arate lumii că este încă viu.
Iar celor plecați departe, le mai amintiom că nume precum: Ion, Gheorghe, Mihai, Mircea sau Vlad sunt greu de găsit în cataloagele școlare, dar rămân scrise, cu litere de aur, în istoria zbuciumată a neamului nostru.
Vreau să închei, spunând așa: 
”Dacă vrei să pleci din țară/Ca să ai ferice trai/Trebuie să ai moneda/Țării-n care vrei să stai/Dacă n-ai acea monedă/Unde-ai poposit străin/Traiul tău în acea țară/Nu poate fi decât chin/Deci, din viața pământească/Când pleca-vei pentru veci/Doar cu-a binelui monedă/Cât mai încărcat să pleci!/Cu binele prins în cuvinte, în fapte, în gânduri și în cărți!”
R:-Vă mulțumesc, doamnă Nadia Urian!
N:-Vă mulțumesc domnule Constantin Avădanei! Sunt onorată că v-am cunoscut!

A consemnat, 
Constantin Avădanei

Hațeg, 29 iunie 2019

 

 

 

 

 

                                                                                                                                                                                                                                                          Florica R. Cândea


De bună seamă că am dori ca acest reportaj să fie nu neapărat unul de suflet, ci să îndemne la păstrarea tradițiilor locale asa cum le știm.

Preocuparea noastră ca fiu al satului a fost ca prin cartea „Macea. Înscrisuri monografice” să aducem casa, obârșia, locul, eposul, ethosul, habitatul, cultura imaterială, albumul și glosarul dialectal etc. la vatră. 

Comuna Macea, la poarta de vest, este recunoscută prin hărnicia agricultorilor, mari cultivatori de legume, dar și prin Castelul Csernovics.  Monument antropic, acesta a fost, în timp, azil, școală specială, tabăra de refugiați s.a., însă străjuit de pădurea care adăpostește Grădina Botanică, aduce an de an vizitatori din toată lumea. Ineditul respiră din plante sculptate, din povești pe Aleea Poeților, prin ansambluri sculpturale ale măceanului Pavel Mercea, dar și prin Teiul lui Eminescu, un loc al îmbrățișărilor liric metaforice peste timp.

Despre un alt timp am ales a scrie și anume trecerea roșiei în Festivalul părădăicilor la a unsprezecea ediție. Castelul a devenit, iată, o curte în care roșia e pusă în lădițe sau de pregătit în căldare pentru bulion în prezența a mii de oameni care fac o adevărată promenadă trei zile la rând. Desigur, e greu să fii gosc în Satul tău, dar amintiri te cheamă acasă. Aici am dăscălit,  am scris vreme de peste treizeci de ani. La standurile cu produse locale, roșia trona ca o vedetă deoarece gustul e unic, netratat, dar lucrat cu migală din vremuri de demult. 

La început, cam înainte de anii 50, se cultiva pe răzoare ca un mijloc de subzistență, apoi se transporta în găleți la piață, apoi se depozita la Fructexport. Mai târziu, oamenii locurilor o plantau în solarii spre a o vinde en gros. Azi are un festival la Castel, care festival a ajuns la 11 ani. Producătorii sunt răsplătiți cu Însemne de recunoștință. În prezența primarului, domnul Ciprian Otlăcan, și a președintelui Consiliului Județean, domnul Iustin Cionca, la această ediție au fost etalate mai multe feluri de roșii, Aurora, Cherry, Inimă de bou, precum și alte produse, vânătă albă, fasole verde păstăi, însă deliciul a fost bulionul. Gătit și expus spre degustare direct în fața trecătorilor ademeniți de gustul unic. Ca orice fiu plecat am fost și noi acasă și am dat frâu liber amintirilor și am admirat portul popular local, frumusețea îndeletnicirilor, cusăturile, am dat banca pentru binețe cu sătenii și roșiei sau părădăicii i se cuvine prețul muncii care începe din ianuarie până în toamnă. Poate nu întâmplător la aceasta ediție am comemorat și trecerea la ceruri a altui fiu al satului, profesorul Traian Lăpăduș, de numele căruia se leagă o altă emblemă a satului Macea, Festivalul Gura satului, despre care vom consemna înspre toamnă. 

În concluzie, datoria noastră este de a pecetlui tradiții ale locurilor acolo la talpa țăranului care, iată, sărbătorește prin cântec, joc voie bună  și bucate ale locului un aliment de bază, sănătos și gustos. Festivalul părădăicilor, ediția 11 de la Macea din Pusta Aradului a fost o reușită.

 

 

redactor Cristina Oprea

 

La început de lună iulie, pe data de 5 iulie Muzeul Județean de Mineralogie ,,Victor Gorduza” din Baia Mare a fost gazda unui eveniment expozițional remarcabil. Artist plastic din Cavnic, Maramureș, Elisabeta Veress a deschis o expoziție personală intitulată ,,Lumina din adâncuri”. Cele douăzeci de lucrări expuse sunt dedicate mineritului și vieții celor ce aduceau la suprafață bogațiile din întunericul pământului. Așa cum susține creatoarea ,,am dorit să mă definesc tematic și stilistic în demersul meu pictural, cu propunerea incandescenței de lumină care să ascundă haul de întuneric al muntelui terifiant. Lumina încandescențeă pe care o propun ca variantă alternativă a locului comun despre mina și mineri, constituie o magică negare a întunericului. Omul pleacă sau iese din adâncuri cu karma lui solară care-l ajută, îl sprijină, îi limpezește mintea. Cu lumina care-l învăluie protectoare, nu o lumină fizică, repet, ci o lumină karmică, omul rezistă spasmelor de frică, temeri că nu se va mai întoarce din haul negru, că va rămâne captive muntelui.”

În deschidere au susținut scurte alocuțiuni doamna Elisabeta Fodor din partea Muzeului Județean de Mineralogie ,,Victor Gorduza” Baia Mare, prof. Traian Mârza din Alba Iulia, artist plastic Vasile Mureșan din Târgu-Mureș, artist plastic Emil Kovacs din Satu Mare, fostul ministru Nicolae Dicu și subsemnata. Evenimentul a fost organizat sub egida Consiliului Județean Maramureș, al Asociației Culturale ,,Diamant de Maramureș și bineînțeles al Muzeului Județean de Mineralogie ,,Victor Gorduza” Baia Mare.

Mina, ca temă, poate fi privită din mai multe unghiuri și poate avea mai multe conotații. Mina, poate reprezenta o matrice, neantul din care venim, fiecare artist putând fi privit ca o părticică de minereu. Urmează șlefuirea prin intermediul cunoașterii, scoaterea la lumină, evidențierea, punerea în valoare cu ajutorul celor care oferă sprijin moral și material.

Tema mineritului o preocupă pe pictorița Elisabeta Veress de mai mulți ani, iar cele douăzeci de lucrări expuse sunt numai o mică parte din creația domniei sale. Se pot observa cele două direcții – bogăția pamântului prin florile de mină ,,Cuarț”, ,,Reflexe”, ,,Geodă”, ,,Reflexe minerale” și trăirea sufletească a minerului și a familiei acestuia ,,Deznădejdea”, ,,Bivolul la muncă”, ,,Sărbătoare în familie”.

Fină observatoare, pictorița are un ciclu de lucrări ,,Lumina din adâncuri”. Aici, privitorii pot descoperi tunelul ca spațiu de trecere, dar care poate fi privit ca un fir ce leagă întunericul de lumină, un pasaj de trecere de la mineral la uman, de la pământ la cer. O coborâre, poate fi și o coborâre în interiorul ființei pentru ca apoi, să găsești resurse pentru a te putea înălța. Nu poți urca până nu ai puterea să cobori. Așa cum lumina nu poate exista fără umbră, nici viața omului nu poate să fie fericită dacă nu trece prin anumite încercări, acestea consolidându-i structura interioară.

Îndrăgostită de pictura lui Van Gogh, dar fără a pastișa, Elisabeta Veress propune în creațiile sale un tip de exprimare, o cromatică interesantă ce pendulează de la gravitate la sublim. Tonurilor grave li se alătură cele pline de vibrație înaltă, spectaculare, ce creează o anumită muzicalitate. Ai sentimentul că treci de la gravitatea muzicii lui Bach la ludica muzică a lui Mozart. Pensulațiile largi se juxtapun cu cele pline de ritm, iar desenul evidențiază prin stilizare, mesajul lucrării. Pictorița este foarte atentă la dimensiunea fiecărei lucrări, la ceea ce vrea să transmită prin mijloacele plastice, la echilibrul și mai ales are grijă de calitatea și cantitatea culorii folosite.

Citând titulul unei din lucrările Elisabetei Veress - ,,Căutătorii” pot spune că fiecare din noi suntem căutători în permanent, fiind doritori să evoluăm, să ieșim la lumină din angoasele vieții.

Și așa cum spunea pictorița în argumentul său de susținere al temei, ,,proiectată în amintiri, mina și minerul fac acum corp comun cu o irealitate paradisiacă. ”

  

 

 

 

 

 

 

În zilele de 18-20 iunie a.c. la Complexul Expozițional ExCel din Londra (Anglia) a avut loc IFSEC International 2019, cea mai mare expoziţie în domeniul securităţii din Europa.

IFSEC s-a desfăşurat alături de FIREX International, expoziţie dedicată tehnologiilor şi produselor pentru prevenirea şi stoparea incendiilor, şi alături de expoziţia dedicată pentru prevenirea accidentelor la locul de muncă, acordarea primului ajutor în caz de accident, şi expoziţia pentru administrarea serviciilor, inclusiv în legătură cu tot ce aparţine de administrarea clădirilor, construcţiilor, protecţiei şi siguranţei persoanelor şi a informaţiei.

 

Au avut loc numeroase seminarii şi ateliere de lucru dedicate siguranţei şi prevenirii accidentelor la locul de muncă. Au fost prezentate sisteme de securitate şi produse pentru protejarea spaţiilor, inclusiv supravegherea video a perimetrelor, dar şi pentru protejarea datelor împotriva atacurilor cibernetice.

 

Un alt moment interesant în cadrul IFSEC a fost Competiţia Instalaţiei de Securitate a Inginerilor Viitorului la care au participat peste 60 de ingineri tineri în echipe de câte doi. Primele cinci echipe vor fi invitate la ceremonia acordării a Premiilor de Excelenţă în domeniul Securităţii şi Prevenirii Incendiilor, pe data de 20 noiembrie a.c. la care vor fi anunţaţi câştigătorii.

 

IFSEC International 2019 a reunit peste 500 de expozanţi care au etalat 10 000 de produse, un număr de peste 27.000 de vizitatori din toate domeniile, instalatori, distribuitori, integratori, consultanţi, producători, oameni de afaceri, presă, care au avut ocazia să experimenteze cele mai noi inovaţii tehnologice din sfera securităţii.

 

 

Corespondent: Tatomir Ion-Marius